Deodată s-a ascuns sub o frunză plutitoare-n ceaţă,
A căzut din pomul plin de şoapte-n dimineaţă,
Pasul ei ce mă trezea acum îl simt în umbra nopţii,
Numai glasul ei din depărtări îl aud în voia sorţii.
Printre ramurile grele întrevăd un chip de fulger,
Stele tulburate plâng, au fugit cu al meu înger,
Lacrimi calc, strivesc pământul, drumul meu mă înfioară,
Luna s-a topit pe geamuri, curge ceară de tristeţe-amară.
Ape vin cu mâini de valuri să-mi sărute-al nostru dor,
Mă îneacă în nisip de mare şi îmi cântă dulce cor,
Buzele ţi le-aş simţi pe piatră dar mă-ngheaţă gustul rece,
Voi pieri în adâncimi de maluri, voi privi cum suflet trece.
Aripi de lumină blândă m-au cuprins în fapt de seară,
Dragostea-mi ţinea răsuflul tu erai a mea comoară,
Ai plecat şi strig în gându-mi să revii a mea sclipire,
Mai aştept îmbrăţişarea ce ne cheamă spre iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu