Dincolo de stele şi de noaptea blândă
Frigul îmi rămâne întru totul alinare,
Luna singură, departe mă aşterne în furtună
Însă tu şi-a ta chemare ne aduce împreună,
Eşti asemeni unei perle ce aşteaptă mângâiere
Precum roua dimineţii raza soarelui etern,
Lacrimi văd în paşi de dans, simt cum timpul ne separă,
Chipul tău e amintire, printre gânduri se strecoară,
Arca viselor eterne se scufundă în adânc,
Mă privesc în ape line, mă trezesc... şi-ncep să plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu