Iubirea, ca și vântul, nu știi din ce parte vine și încotro se îndreaptă... ambele te cuprind și fac să-ți tremure inima.
E ca și cum ai privi un lan de grâu, ușor adiat de vânt... așa și iubirea îți mângâie sufletul.
Învăluit de această haină a dragostei guști simțitor din libertate.
Dovada iubirii este înflorirea salcâmilor care ne aduce aminte că întotdeauna există speranță...ne încântă simțurile în cel mai subtil mod.
Într-o lume prins în lacătele materiei, ai nevoie de eliberare a sentimentelor existente dar nevăzute, sufletul are și el nevoie de hrană iar cheia este iubirea.
Iubirea e fascinantă... o sursă infinită de energie și noi suntem energie... natura nu face altceva decât să amplifice acest izvor căzut din univers.
Atunci când iubim cu siguranță ne cresc aripi... dar nu avem curajul să zburăm... ce e viața oare când nu avem puterea să recunoaștem dorințele ascunse ale iubirii sincere și pure?
Iubirea te înalță, te împlinește... doar când o vrei cu adevărat o vei avea...și te coboară când o refuzi, când renunți să mai crezi, când o ai și o scuturi de tine.
Iubirea înseamnă să oferi, nu să aștepți... să oferi gânduri, idei, șoapte, cuvinte, fapte... și universul va pune în mișcare iubirea nesfârșită.
Dragostea nu trebuie să o păstrezi, lasă-i pe toți să fie atinși de ea... așa îți vei da seama că nu ești o fântână seacă și tot ce te înconjoară îți va deveni oglindă, o lume creată de tine unde fericirea ta se regăsește în zâmbetul altora.