Şi cântecul nopţii albastre în umbre de iarnă îl caut,
O urmă din vechiul castel clipeşte în valuri de ape,
Departe îmi eşti... când gheaţă în suflet pătrunde,
Ce frig umblă afară, dar ce frig e-n al meu suflet.
Pe aripi de iubire ne-am unit uşor destinul,
În valurile mării săruturi am trezit,
Aş vrea să vezi în mine ce odată ai găsit,
Să crezi într-o schimbare, să fim ce-am început.
O stea în gând, în noapte mi-a pătruns,
Lumina ei în suflet o scânteie mi-a aprins,
O...! Dulce chip, de tine aminte mi-am adus,
Aş vrea din nou să cred că totul nu s-a stins.
Pe cărarea fără visuri o speranţă stă şi-aşteaptă,
Tu eşti frunza ce clipeşte dincolo de umbra mea,
Ai rămas o rază caldă peste ce-am trăit odată,
Încă te mai simt aproape, să te ţin de mână aş vrea.
Tu mi-ai dăruit iubire prin versurile tale,
Şi mi-ai adus natura din rouă de petale,
Unde eşti...? A mea fermecătoare muză,
Vreau să renaştem, să fim în zbor o frunză.
Deodată simt o amintire în dulcele ecou al nopţii,
Privirea ta o am în minte, ştiu că vrei să-ţi fiu alături,
Aştept din nou să fim un zbor, să fim un gând strălucitor,
În braţe să ne contopim, să fim un dans nemuritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu