Calea spre lumină: Timpul meu...

duminică, 30 septembrie 2012

Timpul meu...

A mai trecut o zi şi nu pot închide rănile timpului meu...ar însemna să nu mai iubesc, ceea ce este imposibil tinând cont de faptul că întreaga natură ce mă înconjoară îmi transmite o dragoste infinită...îmi dau seama că un astfel de sentiment este o energie regenerabilă...sau aşa tind să cred cu speranţa că voi trăi veşnic...ca un dans plin de tandreţe pe un câmp verde lângă o apă lină...ca un apus de soare ce deschide orizontul spre ochii tăi...ca o mângâiere nevinovată şi un sărut ce apropie doi îndrăgostiţi...ca picurii de rouă căzuţi pe razele ce ating uşor frunzele.

Toate acestea aş vrea să fiu şi să cuprind universul în inima mea...aşa voi ştii cu certitudine că nu voi muri vreodată...niciodată.

3 comentarii:

Elena3 februarie 2013 la 00:15
Daca nu am inchide ranile timpului nostru, cu siguranta mereu am fi tristi...In ciuda faptului ca natura ne iubeste, nici ea nu ne-ar mai putea ajuta...un lucru e clar: fiecare dintre noi vom ramane intr-un fel sau altul nemuritori, o parte din noi va exista mereu intr-un fel anume.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Muscalu Sebastian-Petru3 februarie 2013 la 10:54
Daca am inchide ranile, nici iubirea nu ar mai avea posibilitatea sa ne aline durerea si nici nu vom mai fi in stare sa oferim iubirea altora. Eu tot timpul am fost deschis, sunt si voi fi, indiferent cate sageti voi primi; nu pot fi altfel decat sincer, corect si plin de iubire; asta este starea mea care ma face fericit.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Elena10 februarie 2013 la 22:42
Daca nu inchizi ranile, nu vei putea fi fericit niciodata. Trecutul este cel care ne intuneca prezentul. Viitorul e ca un joc de loto.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi? – Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Doar pentru astăzi

1. Astăzi voi fi fericit. Aceasta presupune că spusele lui Abraham Lincoln sunt adevărate: "Cei mai mulţi oameni sunt tot atât de fericiţi pe cât îşi propun să fie." Fericirea vine dinăuntru, nu ţine de exterior.
2. Astăzi voi încerca să mă adaptez la ceea ce este şi nu voi încerca să adaptez totul la propriile mele dorinţe. Îmi voi lua familia, afacerea şi norocul aşa cum sunt şi îmi voi acorda felul de a fi în funcţie de acestea.
3. Astăzi mă voi îngriji de trupul meu. Voi face exerciţii fizice, îi voi da atenţie, îl voi hrăni, nu voi abuza de el şi nu-l voi neglija, ca să fie o maşinărie perfectă aflată în slujba mea.
4. Astăzi voi încerca să-mi fortific mintea. Voi învăţa ceva folositor. Nu voi fi trândav. Voi citi ceva care pretinde efort, gândire şi concentrare.
5. Astăzi îmi voi exersa sufletul în trei feluri: voi face un bine cuiva, fără a face caz de asta. Voi face cel puţin două lucruri pe care nu vreau să le fac, aşa cum sugerează William James, doar ca exerciţiu.
6. Astăzi voi fi agreabil. Voi arăta cât de bine pot, mă voi îmbrăca cum se cuvine, voi vorbi fără să ridic tonul, mă voi purta curtenitor, voi fi darnic cu laudele, nu voi critica deloc, nu voi căuta nimănui defecte şi nu voi încerca să schimb sau să îmbunătăţesc pe nimeni.
7. Astăzi voi încerca să trăiesc deplin această zi, nu să mă apuc să îmi rezolv toate problemele vieţii. În douăsprezece ore pot face lucruri care altfel m-ar înspăimânta dacă ar trebui să le continui toată viaţa.
8. Astăzi voi avea un program. Voi scrie ceea ce am de făcut în fiecare oră. Poate că nu îl voi urmări exact, dar îl voi avea. Va elimina două calamităţi: graba şi nehotărârea.
9. Astăzi îmi voi rezerva o întreagă jumătate de oră doar pentru mine şi mă voi relaxa. În această jumătate de oră mă voi gândi uneori la Dumnezeu, pentru a căpăta o perspectivă ceva mai largă asupra vieţii mele.
10. Astăzi nu mă voi teme, îndeosebi nu-mi va fi teamă să fiu fericit, să mă bucur de ce este frumos, să iubesc şi să cred că aceia pe care îi iubesc mă iubesc.