Mi-e dor... să păşesc cu tine de mână, să fim împreună, să fim doar noi doi.
Toamna devreme mă îmbracă în frunze ce capătă culori de tine..., îmi pătează inima cu şoapte, atingeri, săruturi... de ale tale...
Mi-e dor... să te ţin în braţe, la piept, să-ţi cânt versuri despre cât de mult te iubesc.
Mi-aş dori să plouă când te privesc printre norii trişti..., picurii mi-ar trezi dorinţa de a plânge atunci când nu eşti lângă mine..., îmi ridic ochii spre cer... dar îi închid, nu vreau să mă văd în tine atunci când lacrimile mă cuprind pe neaşteptate...
Mi-e dor... de nopţile noastre când râdeam fără motiv..., şi acum îţi aud zâmbetul, e cântecul ce mă face cel mai fericit.
Apusul de soare mă învăluie cu razele perfect strălucitoare..., eu simt că sunt ale tale mâini, mă întorc şi-ţi văd chipul..., tu ai fost dintotdeauna...
Mi-dor... să te citesc aşa cum tu m-ai învăţat..., cuvintele tale pătrund adânc în mine..., eşti precum o dimineaţă perfectă când soarele răsare doar pentru mine.
Mă pierd în tine..., mă trezesc şi tu tot lângă mine eşti..., îţi simt parfumul oriunde, mă urmăreşte, ca nu cumva să te uit vreo clipă..., te am în gând zi şi noapte, de aceea tot timpul îmi este dor de tine...
